Parerea mea ca o persoana care a avut o copilarie aparent fericita, a trecut prin foarte multe greutati, dureri, jigniri din partea parintilor se maturizeaza mai repede,dar eu simt ca sunt un copil.Vrea sa fiu copil in acelasi timp si adult.Parca simt ca nu mi-am trait copilaria destul desi am avut multe intamplari frumoase cu prietenii, dar simt ca trebuia sa fie mai lunga perioadata copilariei.Cateodata am momentele mele de fericire si ma exteriorizez ca un copil, asta fara sa imi dau seama si aflu de la o persoana draga.Si ma doare faptul ca aud ca sunt un copil...Si parca asta ma face sa ma si simt in adancul meu copil.Oare care ar fi cauza ca nu ma pot maturiza?Ca nu vreau eu?Sau ca odata cu spusele acelei persoane ca sunt copil chiar ma face sa cred si sa ma comport in acel fel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu